Valea Jiului

 

Valea Jiului este o depresiune intramontana situata pe raul Jiu. Este binecunoscuta pentru bogatiile sale naturale, exploatate de catre statul roman prin mine de huila. Peisajul montan este o zona de o frumusete rara si se afla in grupa Retezat – Godeanu a Carpatior Meridionali. Principalele orase din aceasta zona sunt Petrosani, Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lupeni, Uricani. In vorba populara notiunea de “Valea Jiului” face referire la Depresiunea Petrosani din sudul judetului Hunedoara. Bastinasii acestei zone sunt cunoscuti sub denumirea de momarlani. Petrosani, judetul Hunedoara, are o populatie de circa 45.000 si este situat in sud la 370 de km fata de Bucuresti si la 100 de km de resedinta judetului, Deva.  Municipiul este la o altitudine de 620 de metri. Prima atestare documentara a asezarii dateaza din 1788, dar istoria Petrosaniului incepe undeva la mijlocul secolului XVII. La recensamantul din 1818 apare cu denumirea de Petrosani, iar intreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori, majoritatea pastori. In 1840 incep primele exploatari la suprafata ale zacamintelor de carbuni la Vulcan, Petrosani si Petrila. Peste cinci ani au loc migratii masive de mineri din imperiul austro-ungar, astfel ca la sfarsitul secolului XIV, Valea Jiului era supranumita Mica America. Exploatarea pe scara larga a bazinului carbonifer Valea Jiului incepe in 1848, iar in 1857 se acorda drepturile de posesiune asupra stratelor de carbuni. Timp de peste 150 de ani, Valea Jiului a trait din extragerea si prelucrarea carbunelui, iar comunitatile s-au format in jurul exploatarilor miniere. Dupa ‘89 mineritul din Vale are un puternic recul, majoritatea minelor si preparatiilor fiind inchise. De aproape 20 de ani, Petrosaniul, impreuna cu celelalte orase foste miniere se zbat sa supravietuiasca. Minele s-au inchis una, cate una, orasele s-au depopulat, iar programele de reconversie profesionala lipsesc, mai exact zona moare incet. In acest context turismul ar fi fost o alternativa viabila la minerit. Nu este deocamdata. Daca natura a fost generoasa cu Valea Jiului, natura umana s-a aratat meschina, dezvoltarea turismului poticnindu-se de doua decenii in vorbe. Asezata de-a lungul Muntilor Carpati ca sa separe doua grupe ce-si disputa suprematia inaltimilor, Parang si Retezat, Valea Jiului ofera calatorilor posibilitati unice de recreere si odihna. Sase orase, totalizand aproape 170.000 de locuitori, sunt localizate de-a lungul bazinului raului Jiu – Aninoasa, Banita, Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan – adunand laolalta istorie, mister, poveste. Valea Jiului este o regiune relativ nedescoperita. Datorita locatiei geografice si a contextului socio-economic, regiunile montane si fondul forestier nu au suferit in aceeasi masura efectele transformarilor antropice precum majoritatea statiunilor turistice europene. Prin contrast, aici se mai pot descoperi inca pesteri, se pot explora trasee montane virgine si se pot descoperi stanci pentru catarat „necucerite” inca. Tot de aici izvoraste Jietul, de origine glaciara, care isi poarta apele prin cheile cu acelasi nume, pe o lungime de 5,5 km. Cheile Jietului reprezinta o rezervatie naturala de tip mixt, situata de-a lungul raului Jiet si a DN 7A Petrosani – Voineasa. Importanta acestor chei este datorata frumusetii peisajului, cu abrupturi spectaculoase catre albia raului Jiet. Traversand culoarul lor inalt, ingust si sinuos, ai impresia ca bucati din stanca se pot desprinde in orice moment, prabusindu-se, undeva, in vale. Dupa ce traverseaza un prim podet, drumul se elibereaza din stransoarea peretilor de stanca, lasand sa se vada, cand si cand, crestele Parangului. Alti cativa kilometrii si ajungi la Cabana Groapa Seaca. Frumos si primitor, adapostul e principalul loc de cazare de pe versantul nordic al Parangului. Linistea zonei este tulburata sporadic doar vara de turmele de oi urcate in munte la pascut. Astfel, in Cheile Jietului turistii pot gasi relaxarea departe de aglomeratia urbana, iar, daca isi doresc sa exploreze, au la dispozitie o multime de trasee montane, pesteri si stanci pentru catarat.

Lupeni, Valea Jiului, 1974