Tinutul Secuiesc este o zona istorica din Romania, situata in estul si sud-estul Transilvaniei, locuita in majoritate de secui. In trecut zona a fost impartita in mod traditional in scaune (in maghiara székek, singular szék), de unde devine numele de székely, in romana secui.

Tinutul Secuiesc cuprinde cea mai mare parte din judetele Covasna si Harghita, precum si partea de mijloc din judetul Mures, cateva localitati din judetele Alba si Cluj (intre Turda si Vintu de Sus, apartinand in trecut de Scaunul Secuiesc al Ariesului), trei comune din judetul Neamt (Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean si Damuc) si o comuna din judetul Bacau (Ghimes-Faget), inglobate cu ocazia reformei administrative din 1968 acestora din urma judete.

In perioada medievala suprafata Tinutului Secuiesc era compusa din asa numitele scaune: Scaunul Muresului, Scaunul Odorheiului, Scaunul Ciucului si Trei Scaune.

Turismul in aceasta zona impune tinutul in special datorita peisajului sau montan si pentru statiunile balneare cu izvoare de ape minerale, beneficiind totodata si de un bogat patrimoniu cultural.

Unele dintre cele mai valoroase elemente de patrimoniu arhitectural si iconografic din tara, precum biserica fortificata de la Darjiu (inclusa de UNESCO în Patrimoniul Mondial), Capela "Sfantul Stefan" din Sanzieni (unul dintre cele mai vechi edificii religioase din tara, ridicat in secolul al XII-lea), frescele de la Ghelinta (unul dintre cele mai vechi monumente de pictura gotica narativa din Romania, din prima jumatate a secolului al XIV-lea) se impletesc cu un patrimoniu etnografic ce poate fi vazut nu doar in spatiile unor muzee (precum Muzeul Ciucului), ci adesea si pe viu, cu prilejul unor sarbatori religioase celebrate in diverse sate din regiune.