"Dintre toate regiunile locuite astazi, de romani, la nord de Dunare, Banatul si Oltenia, cu prelungirea lor cea comuna in tara Hategului, sunt singurele care reprezinta o continuitate neintrerupta geografico - istorica a neamului romanesc - un cuib de unde se romaniza treptat tarile spre apus, spre crivat si spre rasarit, ba indirect si cele de peste Dunare, cuibul mereu descarcându-si prinosul, dar ramanand totdeauna plin" - Bogdan Petriceicu Hasdeu.
In perioada dominatiei Coroanei Maghiare au fost numite "banaturi" toate comitatele de granita, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabat. Denumirea s-a limitat mai tarziu la actuala provincie "Banat" de Timisoara.
Original, numele regiunii Banatului se leaga de (Turnu) Severin, Banatul de Severin si de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebes, si Banatul de Timisoara, formatiuni politice, militare si administrative cu rolul de marca in cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului romanesc actual, Banatul de Severin a fost organizat de Regele Andrei al II-lea (1205–1235) inca din 1228, ca o regiune infiintata la hotarele Taratului romano-bulgar pentru paza granitei Regatului maghiar si restabilirea influentei Bisericii latine în regiune. In aceasta periaoda, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad si Banatul bulgaresc.
Relieful Banatului este foarte divers: incepand din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: campia joasa, campia înalta, dealurile si, în final muntii. Unele masivele muntoase banatene constituie ramura vestica a Carpatilor Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, muntii Tarcu cu varfurile Tarcu-Caleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) si Muntele Mic (1806 m) precum si Muntii Cernei cu varful Poiana Mare (1363 m).
Muntii Poiana Rusca (1.359 m) si Muntii Banatului cu diviziunile Semenic (1447 m), Aninei, Dognecei, Almajului si Locvei fac parte din Carpatii Occidentali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu