Manastirea Dealu...Pe teritoriul satului Viforata se afla Manastirea Dealu, unul din cele mai interesante monumente religioase din judet. Manastirea exista la 17 noiembrie 1431, cand Alexandru Voda Aldea ii face danie doua sate, Alexeni si Razvad, pentru pomenirea lui Mircea cel Batran, tatal si prezumtivul ctitor.
La 28 martie 1451, Vladislav al II-lea intarea manastirii alte 3 jumatati de sate, precum si muntele Brateiul, ceea ce dovedeste ca, inca din aceasta vreme, exista aici o manastire mare si bogata. La moartea sa, in 1456, domnul Tarii Romanesti a fost ingropat in aceasta manastire, devenita apoi necropola domneasca. Aceasta prima constructie de la Dealu a disparut, fiind inlocuita cu o alta in vremea domniei lui Radu cel Mare (1495 - 1508). Astfel, Radu cel Mare "a inceput sa zideasca si sa innoiasca si din temelie a ridicat cu toate bunatatile si cu mare frumusete a infrumusetat acest hram". Lucrarile au inceput la 26 august 1499, dupa cum se arata intr-o inscriptie ramasa de la vechea clopotnita a manastirii; mai intai au fost reconstruite cladirile manastirii si apoi biserica. Lacasul a fost sfintit la 4 decembrie 1501. Radu cel Mare a murit inainte de a termina mareata ctitorie de la Dealu. Cei care au continuat lucrarile au fost Vladut Voievod si, dupa aceea, Neagoe Basarab (1512 - 1521), domnul atat de legat de istoria Targovistei prin ctitoriile sale. In aceasta vreme biserica uimea pe contemporani prin splendoarea ei. La mijlocul sec. XVII, diaconul Paul de Alep va remarca unele asemanari cu biserica manastirii Curtea de Arges; tot el arata ca zidurile bisericii erau "lucrate si ornate cu piatra fina, iar ferestrele incadrate cu marmura alba".
In sec. XVI, dupa recladirea ei, manastirea Dealu a fost o importanta necropola domneasca, indeplinind acest rol incepand din 1508, data inmormantarii aici a lui Radu cel Mare, ctitorul bisericii. Dupa aceasta data au fost inhumati aici: jupanita Caplea, sora lui Radu cel Mare (1511), Vladut Voievod, fratele lui Radu cel Mare (1512), Radu Voda Badica, fiul lui Radu cel Mare(1524), Vlad Inecatul (1532), Patrascu Voda cel Bun, nepotul primului ctitor (1567) si Mihai Movila (1608).
In 1603 tot aici a fost adus, prin grija clucerului Radu Buzescu, capul lui Mihai Viteazul, ucis miseleste pe Campia Turzii. Pe lespedea de mormant care acopera capul marelui erou, clucerul Buzescu a pus sa se sape aceasta frumoasa inscriptie: "Aice zace cinstitul si raposatul capul crestinului Mihail, marele voievod, ce au fost domn Tarii Romanesti si Ardealului si Moldovei ; cinstitul trup zace in Campia Tordei. Si cand l-au ucis nemtii anii au fost 7109 (1601), in luna lui aug. 8 zile. Aceasta piatra o-u pus jupan Radu Buzescu si jupanita ego Preda".
Dupa domnia lui Mihai Viteazul manastirea Dealu a avut de suferit din pricina ostilor principelui Gabriel B�thory, care au intrat pe neasteptate in tara, in decembrie 1610. Dupa cum spune fostul mitropolit Matei al Mirelor, egumenul de atunci al manastirii, ostenii au furat "toate giuvaerele" bisericii, "sfarmand mormintele domnilor... si stricand lespezile bisericii", in speranta ca vor gasi aici comori; cu acelasi prilej a fost luat si plumbul ce acoperea biserica.
La 1614 Radu Voda Mihnea (1611 - 1616) a vizitat manastirea si a gasit locasul "stricat si lovit si saracit si jefuit si surupat cu totul de unguri". Astfel voievodul a daruit manastirii Satul Nou, scutit de dari, din veniturile caruia (100 de galbeni anual) calugarii trebuiau "sa intareasca si sa drega sfanta manastire".
Marele ctitor care a fost Constantin Brancoveanu nu a neglijat manastirea Dealu, a facut bisericii o noua zugraveala "peste tot", precum si o tampla noua; pisania ne pastreaza si numele zugravilor: Constantin, Preda, Nicolae si Radu, adica aproximativ aceeasi echipa care a pictat mitropolia din Targoviste la 1707 - 1709. Dupa domnia lui Constantin Brancoveanu, in epoca fanariotilor, ca si alte multe manastiri din tara, manastirea Dealu, neingrijita de calugari, a inceput sa se ruineze.
Dupa o perioada grea pentru manastrire, in prima jumatate a sec. XIX, cand a avut de suferit de pe urma cutremurelor din 1802 si 1838, a fost restaurata de George Bibescu intre anii 1844 - 1854. In anul 1879, in noile cladiri ale manastirii, s-a instalat "Scoala divizionara de ofiteri", apoi, la 1890 - 1891 "Depozitul de arme al armatei", la inceputul sec. XIX "Scoala copiilor de trupa", iar la 1912 "Liceul militar Nicolae Filipescu". Cu acest ultim prilej, chiliile au fost inlocuite cu cladiri noi, din vechile constructii ramanand numai biserica.
La inceputul sec. XIX biserica manastirii Dealu se infatisa lui Nicolae Iorga ca o "minune a artei orientale". "Lespezi mari de piatra, prinse cu scoabe de fier, alcatuiesc pareti de o putere neobisnuita in grosime si-n injghebarea lor de stanca. Doua turnulete octogonale in fata, unul mai mare la mijloc. Cele mai delicate si mai felurite horbote de piatra inconjoara pisania impartita la dreapta si la stinga usii de intrare sau impodobesc baza, tivesc ferestrele turnurilor. Gustul cel mai ales s-ar opri fermecat inaintea acestei armonii, durate pentru o mie de ani".
Cutremurul din 1940 a cauzat mari stricaciuni manastirii, daramand turlele bisericii, partea superioara a clopotnitei si avariind cladirile din 1912, care au fost refacute in 1953 - 1956, perioada in care manastirea si-a recapatat stralucirea de odinioara.
Manastirea Dealu isi leaga numele de aparitia primei carti din Romania si organizarea celui de-al patrulea centru tipografic european de litera chirilica, prin patronajul voievodului Radu cel Mare si actiunea calugarului carturar Macarie. Cartile aparute la Dealu in 1508, 1510, 1512, 1644, 1645, 1646 si 1647 constituie nu doar forme unice ale unui model editorial autohton, ci si expresia perfecta a unui concept cultural si ideologic specific, prin care Targovistea voievodala isi asuma rolul de important centru cultural sud-est european, loc de aparitie a cartilor necesare romanilor si crestinilor din Imperiul Otoman, punct de maxima concentrare a valorilor carturaresti nationale si europene, chemate sa lucreze pentru dezvoltarea culturii si a limbii literare. Mai ales in sec. XVII - prin Matei al Mirelor si Udriste Nasturel - Manastirea Dealu devine suport pentru activitatea miniaturistilor, traducatorilor si tipografilor care scot editii Toma Kempis, mitropolitul Varlaam al Moldovei si deseneaza splendide portrete (precum cele ale lui Matei Basarab si Doamna Elina, desenate de Antim caligraful in 1634 - 1644).