Imperiul Roman Partea I - Gaius Iulius Cezar
Gaius Iulius Cezar s-a născut la Roma într-o bine
cunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), care se presupunea că
descinde din Iulius, fiul prinţului troian Eneas. Conform legendei, era
fiul zeiţei Venus.
Mitul spune că naşterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă
este foarte puţin probabil , deorece în acele vremuri o astfel de
incizie se executa doar asupra femeilor decedate.
Gaius Iulius Cezar- ‘‘Alea iacta est’’
Gaius Iulius Cezar s-a născut la Roma într-o bine cunoscută
familie de patricieni (ginta Iulia), care se presupunea că descinde din Iulius,
fiul prinţului troian Eneas. Conform legendei, era fiul zeiţei Venus.
Mitul spune că naşterea lui Cezar a fost posibilă prin
cezariană, însă este foarte puţin probabil , deorece în acele vremuri o astfel
de incizie se executa doar asupra femeilor decedate.
Familia lui Cezar deşi provenind din descendenţi patricieni
aristrocratici, nu era avută după standardele nobilimii romane. Mătuşa sa
paternă, Iulia, s-a căsătorit cu Gaius Marius, un general talentat şi totodată
reformator al armatei romane.
Spre sfârşitul vieţi lui Marius, în 86 î.Hr., politica
internă atinge un punct de ruptură. În această peroiadă, politicienii romani
erau, în general, divizaţi în două partide: Populares, care îl includea şi pe
Marius şi Optimates, care îl includea pe Lucius Cornelius Sulla. Cezar era
legat de partidul lui Marius datorită conexiunilor familiare.
Nu era doar nepotul lui Marius, el era căsătorit cu Cornelia
Cinnilla, cea mai tânără fiica a lui Lucius Cornelius Cinna, care era cel mai
mare simpatizant al lui Marius şi inamicul declarat al lui Sulla.
Astfel, când Sulla a câştigat războiul civil şi a început
programul său de proscriere, Cezar, nici măcar trecut de 20 de ani, se afla
într-o situaţie dificilă. Sulla i-a ordonat lui Cezar să divorţeze de Cornelia
în 82 î.Hr., dar Cezar a refuzat şi a plecat prudent din Roma, pentru a se
ascunde. Sulla l-a graţiat pe Cezar şi familia sa şi i-a permis să se întoarcă
la Roma.
Conform lui Suetomius în momentele ridicării exilului lui
Cezar, dictatorul a spus: ‘‘El, a cărui viată o doreşti atât de mult va deveni,
într-o zi, cel ce va răsturna partea de nobili a căror cauză o susţii alături
de mine, căci în acest singur Cezar vei găsi mulţi precum Marius’’.
În 80 î.Hr., aflat încă sub comanda lui Thermus, a jucat
rolul de pivot în asediul asupra Miletusului. În timpul bătăliei Cezar a dat
dovadă de bravură personală pentru salvarea vieţilor legionarilor încât a
primit mai târziu distincţia corona civica (coroana de ghindă). Distincţia era
una dintre cele mai mari onoruri acordate unui non-comandant şi purtată în
public chiar şi în prezenţa membrilor Senatului Romei, toată lumea era obligată
să se oprească şi să aplaude prezenţa purtătorului acesteia.
La Roma, în 78 î.Hr., odată cu moartea lui Sulla, Cezar îşi
începe cariera politică în Forul din Roma ca avocat, recunoscut pentru
calitatea sa de orator. Marele orator Cicero chiar comenta: ‘‘Există cineva ce
are calitatea de a vorbi mai bine decât Cezar?’’
În drumul spre insula greacă Rodos, Cezar a fost răpit de
către piraţii cilicieni în Marea Mediteraneană. Când aceştia au cerut o
răscumpărare de 20 de talanţi, acesta le-a râs în nas, spunând că nu au habar
pe cine au capturat. Cezar le-a ordonat să ceară 50. În total, a fost reţinut
pentru 36 de zile, timp în care i-a ameninţat deseori pe un ton ironic, că îi
va crucifica.
Ţinându-se de cuvânt, imediat ce a fost răscumpărat şi pus
în libertate, Cezar a organizat o forţă navală, capturând piraţii si fortăreaţa
din insula acestora şi ucigându-i prin crucificare, ca un avertisement pentru
ceilalţi. Dar pentru că piraţii îl trataseră bine pe durata răpirii, Cezar a
ordonat ca înainte de crucificare, acestora să le fie rupte picioarele, pentru
a le reduce suferinţa.
Cezar se întoarce la Roma în mijlocul răscoalei lui
Spartacus. În sfârşit, în anul 71 î.Hr., Crassus se ridică împotriva provocării
prezentate de Spartacus. Cezar a fost unul dintre puţinii oameni care l-a
sprijinit pe Crassus. După o serie de înfrângeri, acesta îl învinge pe
Spartacus. În timpul petrecut împreună, Cezar şi Crassus vor forma o prietenie
care mai târziu îi va ajuta pe amândoi să avanseze în carieră.
În 69 î.Hr. Cezar
rămâne văduv, după moartea Corneliei în încercarea de a aduce pe lume un copil,
mort şi el. În acelaşi an o pierde şi pe Iulia, mătuşa sa, de care era foarte
ataşat.
Cezar a fost ales chestor de către Adunarea Poporului în acelaşi
an, la vârsta de 30 de ani. A fost repartizat aleatoriu cu un chestorat în
Hispania Ulterior, o province romană situată în Portugalia de astăzi şi sudul
Spaniei.
În timp ce se afla în Hispania,a avut loc faimoasa întâlnire
cu o statuie a lui Alexandru Macedon. Se spune că s-ar fi oprit şi ar fi plâns
la templul lui Hercule din Gades. Fiind întrebat de ce a avut o astfel de
reacţie, a răspuns simplu: ‘‘ Crezi că
sunt lipsit de motive pentru a plânge când eu consider că la vârsta mea,
Alexandru cucerise atât de multe naţiuni, iar eu nu am realizat nimic memorabil
în tot acest timp?’’
Cariera politică a lui Cezar este pe o treaptă ascendentă
ajungând în 63 î.Hr. Pontifex Maximus (mare preot).
Debutul ca Pontifex a fost marcat de un scandal în urma
căruia Cezar divorţează de a doua soţie, Pompea.
După un alt scandal în care nu este implicat, conspiraţia
lui Catilina, Cezar începe un mandat ca urban praetor. Spre finele activităţii
sale ca pretor, Cezar se află în pericol iminent de a fi judecat pentru datoriile
sale.
Crassus i-a sărit din nou în ajutor,achitând un sfert din
totalul de 20 de milioane de denari.
În cele din urmă, Cezar a fost desemnat ca guvernator al
Lusitaniei, provincia în care fusese anterior chestor. Cezar şi personalul său
au călărit în forţă, ajungând la Rhone în doar 8 zile, iar el a presimţit
viitoarea sa abilitate de a deplasa armatele la viteze remarcabile.
În drumul lor, mai mulţi membri ai anturajului său au notat
barbaricul şi în viziunea lor, mizerabilul standard de trai al satelor. Cezar,
demonstrându-şi ambiţia, a replicat: ‘‘ Din partea mea, aş prefera să fiu
primul om între aceşti inşi, decât al doilea în Roma’’.
Între 61-60 î.Hr. a câştigat bătălii considerabile împotriva
triburilor galiciene şi lusitane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu