Imperiul Roman Partea I - Gaius Iulius Cezar

Gaius Iulius Cezar s-a născut la Roma într-o bine cunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), care se presupunea că descinde din Iulius, fiul prinţului troian Eneas. Conform legendei, era fiul zeiţei Venus. Mitul spune că naşterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puţin probabil , deorece în acele vremuri o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. 

 

 Gaius Iulius Cezar- ‘‘Alea iacta est’’  

   Gaius Iulius Cezar s-a născut la Roma într-o bine cunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), care se presupunea că descinde din Iulius, fiul prinţului troian Eneas. Conform legendei, era fiul zeiţei Venus. Mitul spune că naşterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puţin probabil , deorece în acele vremuri o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Familia lui Cezar deşi provenind din descendenţi patricieni aristrocratici, nu era avută după standardele nobilimii romane. Mătuşa sa paternă, Iulia, s-a căsătorit cu Gaius Marius, un general talentat şi totodată reformator al armatei romane. Spre sfârşitul vieţi lui Marius, în 86 î.Hr., politica internă atinge un punct de ruptură. În această peroiadă, politicienii romani erau, în general, divizaţi în două partide: Populares, care îl includea şi pe Marius şi Optimates, care îl includea pe Lucius Cornelius Sulla. Cezar era legat de partidul lui Marius datorită conexiunilor familiare. Nu era doar nepotul lui Marius, el era căsătorit cu Cornelia Cinnilla, cea mai tânără fiica a lui Lucius Cornelius Cinna, care era cel mai mare simpatizant al lui Marius şi inamicul declarat al lui Sulla. Astfel, când Sulla a câştigat războiul civil şi a început programul său de proscriere, Cezar, nici măcar trecut de 20 de ani, se afla într-o situaţie dificilă. Sulla i-a ordonat lui Cezar să divorţeze de Cornelia în 82 î.Hr., dar Cezar a refuzat şi a plecat prudent din Roma, pentru a se ascunde. Sulla l-a graţiat pe Cezar şi familia sa şi i-a permis să se întoarcă la Roma. Conform lui Suetomius în momentele ridicării exilului lui Cezar, dictatorul a spus: ‘‘El, a cărui viată o doreşti atât de mult va deveni, într-o zi, cel ce va răsturna partea de nobili a căror cauză o susţii alături de mine, căci în acest singur Cezar vei găsi mulţi precum Marius’’. În 80 î.Hr., aflat încă sub comanda lui Thermus, a jucat rolul de pivot în asediul asupra Miletusului. În timpul bătăliei Cezar a dat dovadă de bravură personală pentru salvarea vieţilor legionarilor încât a primit mai târziu distincţia corona civica (coroana de ghindă). Distincţia era una dintre cele mai mari onoruri acordate unui non-comandant şi purtată în public chiar şi în prezenţa membrilor Senatului Romei, toată lumea era obligată să se oprească şi să aplaude prezenţa purtătorului acesteia. La Roma, în 78 î.Hr., odată cu moartea lui Sulla, Cezar îşi începe cariera politică în Forul din Roma ca avocat, recunoscut pentru calitatea sa de orator. Marele orator Cicero chiar comenta: ‘‘Există cineva ce are calitatea de a vorbi mai bine decât Cezar?’’ În drumul spre insula greacă Rodos, Cezar a fost răpit de către piraţii cilicieni în Marea Mediteraneană. Când aceştia au cerut o răscumpărare de 20 de talanţi, acesta le-a râs în nas, spunând că nu au habar pe cine au capturat. Cezar le-a ordonat să ceară 50. În total, a fost reţinut pentru 36 de zile, timp în care i-a ameninţat deseori pe un ton ironic, că îi va crucifica. Ţinându-se de cuvânt, imediat ce a fost răscumpărat şi pus în libertate, Cezar a organizat o forţă navală, capturând piraţii si fortăreaţa din insula acestora şi ucigându-i prin crucificare, ca un avertisement pentru ceilalţi. Dar pentru că piraţii îl trataseră bine pe durata răpirii, Cezar a ordonat ca înainte de crucificare, acestora să le fie rupte picioarele, pentru a le reduce suferinţa. Cezar se întoarce la Roma în mijlocul răscoalei lui Spartacus. În sfârşit, în anul 71 î.Hr., Crassus se ridică împotriva provocării prezentate de Spartacus. Cezar a fost unul dintre puţinii oameni care l-a sprijinit pe Crassus. După o serie de înfrângeri, acesta îl învinge pe Spartacus. În timpul petrecut împreună, Cezar şi Crassus vor forma o prietenie care mai târziu îi va ajuta pe amândoi să avanseze în carieră. În  69 î.Hr. Cezar rămâne văduv, după moartea Corneliei în încercarea de a aduce pe lume un copil, mort şi el. În acelaşi an o pierde şi pe Iulia, mătuşa sa, de care era foarte ataşat. Cezar a fost ales chestor de către Adunarea Poporului în acelaşi an, la vârsta de 30 de ani. A fost repartizat aleatoriu cu un chestorat în Hispania Ulterior, o province romană situată în Portugalia de astăzi şi sudul Spaniei. În timp ce se afla în Hispania,a avut loc faimoasa întâlnire cu o statuie a lui Alexandru Macedon. Se spune că s-ar fi oprit şi ar fi plâns la templul lui Hercule din Gades. Fiind întrebat de ce a avut o astfel de reacţie,  a răspuns simplu: ‘‘ Crezi că sunt lipsit de motive pentru a plânge când eu consider că la vârsta mea, Alexandru cucerise atât de multe naţiuni, iar eu nu am realizat nimic memorabil în tot acest timp?’’ Cariera politică a lui Cezar este pe o treaptă ascendentă ajungând în 63 î.Hr. Pontifex Maximus (mare preot). Debutul ca Pontifex a fost marcat de un scandal în urma căruia Cezar divorţează de a doua soţie, Pompea. După un alt scandal în care nu este implicat, conspiraţia lui Catilina, Cezar începe un mandat ca urban praetor. Spre finele activităţii sale ca pretor, Cezar se află în pericol iminent de a fi judecat pentru datoriile sale. Crassus i-a sărit din nou în ajutor,achitând un sfert din totalul de 20 de milioane de denari. În cele din urmă, Cezar a fost desemnat ca guvernator al Lusitaniei, provincia în care fusese anterior chestor. Cezar şi personalul său au călărit în forţă, ajungând la Rhone în doar 8 zile, iar el a presimţit viitoarea sa abilitate de a deplasa armatele la viteze remarcabile. În drumul lor, mai mulţi membri ai anturajului său au notat barbaricul şi în viziunea lor, mizerabilul standard de trai al satelor. Cezar, demonstrându-şi ambiţia, a replicat: ‘‘ Din partea mea, aş prefera să fiu primul om între aceşti inşi, decât al doilea în Roma’’. Între 61-60 î.Hr. a câştigat bătălii considerabile împotriva triburilor galiciene şi lusitane.